Casa celor 1000 de stafii

Era o noapte rece. Lina statea singura in mijlocul padurii, langa un foc si tot bombanea in legatura cu : o maimuta care n-are ce face"

Samara ratacea si ea prin padure.

Inca ocupata cu focul, Lina n-o vazu. Murmura incet o vraja, sperand sa-l tina aprins, cand un val de zapada ii cazu drept in cap.
-Te omor, creatura tampita, urla ea ridicandu-se in picioare si uitandu-se spre copaci

In spatele Samarei isi facuse aparitia un lup , insa animalul cazu instantaneu , fara suflare.

Lina se opri brusc din siru de blesteme la adresa cuiva care nu parea vizibil.
-Cine-i acolo?

Fata isi facu aparitia , imbracata intr-o rochie care cu mult timp in urma fusese alba , dar care acum era uda si plina de mucegai.

-A...credeam ca ..., incepu Lina dra nu mai continua si stinse sfera de foc pe care o crease.

Samara nu zise nimic si stinse orice urma de jar incins.

-Ce tot faci? intreba Lina, enervandu-se iar. O sa inghetam aici fara foc!

-De ce zici asta ?Mie nu mi-e frig ...

-Mi-e da, se rasti ea, adunand laolalta niste lemne si aprinzandu-le iar

Samara se aseza si ea , insa cat mai departe posibil de foc.Cu toate ca zicea ca nu ii e frig , avea parul si hainele unde si foarte murdare.

Lina o privi oarecum cu tristete.
-Vinoc incoace, nu te mananca focul...Nu te indeparta prea mult sau o sa ai si tu parte de o bataie cu zapada. Mai e cineva aici

-Nu , nu e nevoie ... oricum focul ma va arde ...

-Daca pui mana pe el normal, zise Lina inca cercetand copacii.

Samara ramase totusi la locul ei , fara sa se apropie de foc.

-Ma duc sa mai aduc niste lemne, zise Lina intr-un tarziu, ridicandu-se.

Samara se lasa pe spate , intinzandu-se si privii cerul innorat.

Lina se intoarse, plina de zapada si clocotind de furie.
-Samara, il cunosti cumva pe-asta? marai ea aratand spre un copac in care era o fiinta mica, cu urechi lungi ce o maimutarea in toate felurile

-Nu ... Ar trebui ?intreba fata fara sa se ridice.

-Buna ziua, zise strainul, privind-o incantat pe Samara. Eu sunt Pokota

Samara nu-i raspunse si isi indrepta din nou privirea spre cer.

Lina se abtinu cu greu sa nu-l faca praf.
-Ai petrecut cam mult timp singura nu? intreba ea, privind-o pe Samara

-De cand m-am nascut am fost singura si izolata de ceilalti copii ... Insa cele 7 zile petrecute in put m-au schimbat ...

-Mie mi-a dictat sora mea ce sa fac timp de 12 ani