Chaiki's room

Maron isi sterse lacrimile amintindu-si ca trebuia sa mearga la antrenamentele de gimnastica. Se imbraca repede si iesi din casa, alergand.
-Sper ca nu am intarziat....

Cand si in vis aparu imaginea fetei, acesta se trezi ca de bombe.
-"Phiu..credeam ca numai ma prefac..."

Fata incepu sa se antreneze, facand miscari pline de gratie.
"Ce ii place sa minta...Sinbad e rival....eu sunt singura...nu am nevoie de ajutorul nimanui...sunt singura.."
Isi aminti faza sarutului si inchise ochii incercand sa scoata asta din cap.
"Sunt singura.....mereu singura....intotdeauna...singura.." isi spuse aparandu-i doua lacrimi in ochi.

-"Ma intreb ce-ar face acum? Ah ..tre sa-mi gasesc un hobby sa nu ma mai gandesc asa de mult la ea..."

Maron isi lasa "arma" jos, cazu in genunchi, simtea cum lacrimile ii strabateau obrajii,amintirile ii faceau inima amara.

Privirea baiatului se atinti pe ceva care scria "Football club".
-Eh...e bun ca hobby...
Acesta se schimba si plecasera spre scoala.

"Oka-san.....Oto-san...."
Maron, uite ti-am adus un cadou.
Arigato oka-san...
*beep* Da...un nou proiect...chiar acum ?....bine...voi fi acolo..ja ne.* Maron-chan...gomenasai...trebuie sa plec la serviciu insa tatal tau va veni curand acasa...gomene Maron..
Nu-i nimic.....oka-san...eu....pot sa stau singura...nu e nimic...
Ma bucur...gomene ca nu ti-am putut sarbatorii ziua. Trebuie sa plec...ja si ai grija !
La revedere mami...
"Am ramas singura....din nou....alaturi de papusa mea....doar singura....sub patura asteptand s avina cineva...dar..nu a venit nimeni.."
Lacrimile ii inundau fata, obrajii ei albi ca neaua, pielea fina... Nu era nimeni langa ea, statea jos in genunchi pe podea cu mainile la ochi.

In drumul lui, Chiaki trecusera pe langa sala de gimnastica, prin deschizatura usii, acesta o zari pe Maron, crezand ca s-a intamplat ceva, el venira in spatele ei, punandu-i mana pe umar.
-Maron esti bine?

Fata isi intoarse usor capul si il privi.
-Chiaki...
Inchise ochii lasand lacrimile sa curga si continua sa taca printre usoare suspine amare.

Baiatul isi sprijini un picior de parchet, luandu-i cu mainile capul si dandu-l la pieptul lui, fara a scoate o vorba.

Maron isi lasa capul in bluza lui incepand sa planga mai tare si strangand usor din ochi.
"Sunt singura....SINGURA !"

-Maron...linistes-te...

-Doar singura..., sopti ea usor continuand sa planga.

-Baka Maron...sopti si el tot atat de incet incat sa nu-l auda..

-Ce vrei sa spui cu asta ? spuse el printre lacrimi...il auzise.

- Ca nu-ti observi prietenii si persoana care te iubeste...

-Exista asa ceva..?

-Da, exista..nu observi pe cel care sta in fatza ta?

-Chiaki....
Maron incepu din nou sa planga, vru sa il sarute, se apropie insa se opri brusc amintindu-si de sarutul lui Sinbad. Se ridica si fugi afara inca avand lacrimi in ochi.

-"Ehm..ce-am mai facut ? Doamne am efectu prostesc de a o supara."